1 aprilie a reprezentat pentru noi o zi bogata in activitati,pe diverse laturi . In ce priveste latura sportiva a realitatii noastre, participarea numeroasa a bobocilor la Crosul primaverii a fost incununata de succese.
In competitia fetelor, Andreea Onocan a ajuns a 4-a , iar Ioana Popa a 8-a .
La baieti, Locul 1 Marcel Chiorean, locul al 2 lea Dragos Oltean , locul 3 Emil Coros , locul 4 Vlad Mat , locul 8 Carlos Stefan, si locul 9 Andrei Pavel.
Felicitari tuturor acelora care au dus cursa pana la sfarsit : Bogdan Maria, Paul Cocan, Remus Mocean .
Succes in competitiile viitoare !
vineri, 16 aprilie 2010
marți, 23 martie 2010
Primăvara

A venit primăvara, este mai cald.
Zilele sunt mai blânde, iar nopţile mai scurte.
Primăvara a aşternut peste tot un covor multicolor.Câmpurile au înverzit.Livezile se pregătesc să înflorească, fluturii zburdă şi păsările călătoare se întorc.
Copiii se joacă iar cu mingea .Sunt mai veseli acum.
Bulgărele de aur răspândeşte iarăşi căldura.
Toată natura a înviat şi este plină de bucurie.
Timp frumos, bine ai venit !
sâmbătă, 13 martie 2010
Cuiele, după Pop Simion

Trăia odată un om ce avea un fecior rău cum e fierea. Lenea curgea de pe el, în timp ce cu uşorul trai era frate de cruce. Doar de blestemăţii şi rele era bun.
Tătâne-său nu-l bătu, cum făceau alţi părinţi. Bătu câte un cui în uşă de fiecare boacănă a neisprăvitului; cuiul şi fapta de ocară.Timpul curse, uşa se umplu; deveni zid de cuie.
N-aveai unde pune un deget şi fiul omului se înfurie, vorbind către tatăl său:
- Nicăieri ca la noi. De ce ai bătut cuie în uşă?
- Tu le-ai bătut, zice tatăl.
- Eu?
- Da. N-ai făcut tu rele, duium, cutare şi cutare, nu mai ţin minte câte, multe, fără număr?
- Făcut, recunoscu fiul.
- De fiecare faptă rea am înfipt câte un cui. Priveşte, ăsta eşti, vorbi tatăl, posomorându-se rău.
- Nu-i supărare, cuiele se pot scoate; eu voi fi acela, promise fiul.
- Poate făcând tot atâtea fapte bune, spuse tatăl şi îşi văzu de propriile griji.
Odrasla îşi luă rolul în serios, se făcu alt om, de nerecunoscut, încât fapta de laudă şi actul de mărinimie deveniră obişnuinţă. Nu trecea zi să nu ia cleştele spre a scoate un cui-două din uşa fărădelegilor lui.
Timpul curse, uşa se goli şi fiul alergă într-un suflet la tatăl său, care albise pe cap, trăgea să moară. Spuse către el, strălucind de bucurie:
- Văzut-ai, tată? Nu mai e nici un cui. Le-am scos pe toate!
- Dar cu găurile cum rămâne?
Tătâne-său nu-l bătu, cum făceau alţi părinţi. Bătu câte un cui în uşă de fiecare boacănă a neisprăvitului; cuiul şi fapta de ocară.Timpul curse, uşa se umplu; deveni zid de cuie.
N-aveai unde pune un deget şi fiul omului se înfurie, vorbind către tatăl său:
- Nicăieri ca la noi. De ce ai bătut cuie în uşă?
- Tu le-ai bătut, zice tatăl.
- Eu?
- Da. N-ai făcut tu rele, duium, cutare şi cutare, nu mai ţin minte câte, multe, fără număr?
- Făcut, recunoscu fiul.
- De fiecare faptă rea am înfipt câte un cui. Priveşte, ăsta eşti, vorbi tatăl, posomorându-se rău.
- Nu-i supărare, cuiele se pot scoate; eu voi fi acela, promise fiul.
- Poate făcând tot atâtea fapte bune, spuse tatăl şi îşi văzu de propriile griji.
Odrasla îşi luă rolul în serios, se făcu alt om, de nerecunoscut, încât fapta de laudă şi actul de mărinimie deveniră obişnuinţă. Nu trecea zi să nu ia cleştele spre a scoate un cui-două din uşa fărădelegilor lui.
Timpul curse, uşa se goli şi fiul alergă într-un suflet la tatăl său, care albise pe cap, trăgea să moară. Spuse către el, strălucind de bucurie:
- Văzut-ai, tată? Nu mai e nici un cui. Le-am scos pe toate!
- Dar cu găurile cum rămâne?
sâmbătă, 6 martie 2010
Mama
Mama este totul pentru mine. Ea mi-a dat viaţă.
Când am venit pe lume, ea a fost prima care m-a întâmpinat. Mamei îi datorez totul, pentru că ea m-a crescut, m-a răsfăţat, m-a ocrotit, m-a învăţat să vorbesc, să râd...
Mama este cea care îmi spune ce e bine şi ce e rău, ce e frumos şi ce e urât. Tot ea este cea care mă încurajează, chiar şi atunci când o dezamăgesc.
Eu o apreciez şi o respect pe mama mea, şi aş vrea să fac cât mai multe lucruri bune pentru ea.
Mamă, mi-aş dori să rămâi mereu cu mine !
Când am venit pe lume, ea a fost prima care m-a întâmpinat. Mamei îi datorez totul, pentru că ea m-a crescut, m-a răsfăţat, m-a ocrotit, m-a învăţat să vorbesc, să râd...
Mama este cea care îmi spune ce e bine şi ce e rău, ce e frumos şi ce e urât. Tot ea este cea care mă încurajează, chiar şi atunci când o dezamăgesc.
Eu o apreciez şi o respect pe mama mea, şi aş vrea să fac cât mai multe lucruri bune pentru ea.
Mamă, mi-aş dori să rămâi mereu cu mine !
sâmbătă, 13 februarie 2010
sâmbătă, 23 ianuarie 2010
Gânduri pentru 2010
marți, 8 decembrie 2009
Cupa 1 Decembrie 2009

Manifestările dedicate sărbătoririi Zilei Naţionale a României au îmbrăcat forme diverse la Gimnaziul nostru. În domeniul sportului, activităţile s-au perindat pe parcursul a 2 săptămâni, sub forma competiţiilor de handbal, baschet, atletism şi fotbal.
Crosul 1 decembrie , la care au participat mai mulţi băieţi din clasa noastră, ne-a adus rezultate deosebite :
*locul 1 Emil Coroş
*locul 3 Dragoş Oltean
*locul 7 Andrei Pavel
*locul 8 Tudor Romanţa
Marţi, 8 decembrie am găzduit competiţia de fotbal, primind vizita a două echipe de la Gimnaziul Nicolae Bălcescu , formate din elevii clasei a II-a B, conduşi de d-na institutor Iuliana Turcu.
Echipa clasei noastre a fost echipată în galben, iar celelalte 2 echipe în roşu şi albastru , simbolizând culorile drapelului .
Rezultatele înregistrate :
* Galben- Roşu 3-0 (2 goluri Emil Coroş, 1 Sebi Matei )
* Galben -Albastru 6-0 ( 2 goluri Emil Coroş, 3 Sebi Matei, 1 Marcel Chiorean)
* Roşu -Albastru 2-0
La final, clasamentul a fost următorul :
1.Galben 6p 9-0
2.Roşu 3p 2-3
3.Albastru 0p 0-8
Abonați-vă la:
Postări (Atom)






